Au fost cateva zile frumoase, cu soare-soare, saptamana asta, dar tot frig este. Nu mai am rabdare, vreau sa se faca bine si cald.

Totusi, au aparut iar ghioceii

Da, chestia aia alba de pe iarba e bruma. Era glaciara, nu incalzire globala.

Sper totusi sa anunte primavara. Si sa vina mai repede!

Fratele meu Mike si Flory, Cumni, ne-au ajutat foarte mult, si a fost mult mai haios cu Lisa de data asta, ca era mai marisoara. Se distrau maxim cand facea ‘muuuu’ atunci cand o intrebau cum face cow, cum zicea ‘cat’ si la catei si gangureste ea intr-un fel ‘gligu-gligu’ cand e entuziasmata sau suparata. Cred ca asta e varsta cand sunt copiii cei mai deliciosi, dar e posibil sa fiu subiectiva, asa am zis si cand avea 6,9, 12 luni…

Primele 4 zile au fost foarte pline, asa pline ca intr-o seara nu am mai avut timp sa ii fac Lisei de mancare si i-am dat sa pape zacusca si cartofi prajiti. Mama denaturata. Dar chiar i-au placut. Din pacate, urmatoarele 3 zile am stat in casa cu ea, a facut pe romaneste rosu in gat, pe doctoriceste infectie acuta a cailor respiratorii. A facut temperatura, a vomitat, tusea, era foarte morocanoasa si apatica. Chiar m-am speriat in prima zi, plus ca nici nu stiam unde sa o duc sa fie controlata de un specialist, am avut noroc cu Mike ca a stiut el. Ne-au dat antibiotice, plus niste siropuri, dar ma uraste cand ma apropii cu lingurita de ea. Protesteaza ‘gligu-gligu’ si ma impinge cu manutele, saracuta.

Din cauza asta nu am mai reusit sa iesim si sa ne vedem cu multi cu care intentionam, dar promitem sa ne revansam data viitoare.

In ceea ce priveste Romania, cred ca mi-am pierdut si ultima urma de patriotism pe care o aveam. Si nici macar nu-mi pare rau. M-am bucurat ca am prins vreme frumoasa, dar soarele stralucitor de pe cer era in contrast izbitor cu noroiul si zapada mizerabila de pe strazi. Mizerie, mizerie, trafic infiorator, la orice ora. Chiar si la 2-3 dupa-amiaza. Oare toti oamenii aia nu lucreaza? Sau sunt toti pensionari, studenti si mamici cu copii? Si stirile deprimante, politicienii scarbosi, neschimbati, poate chiar mai tupeisti. Pacat de multi oameni de treaba din tara asta.

Bebe din burtica a fost cumintel, bine ca nu am nascut pe acolo Doar cand s-a simtit Lisa rau si in consecinta vroia tot in brate, sa fie consolata, ma impingea cum nu a mai facut pana acum ‘i-o pe asta de pe mine’. La venire, stewardeza m-a intrebat daca burtica e de la bebele din brate sau e alt bebe inauntru. Ha ha. Apoi m-a intrebat cat de avansata e sarcina si a palit cand a auzit 30 de saptamani. I-am zis lui Dani ca ar trebui sa facem ceva de genul ‘mi-e rau, am contractii, am nevoie de un loc mai bun, sa ma intind’, dar a zis sa nu fac glume proaste. Ne-ar fi iesit si noua ceva din afacerea asta. Cand am coborat le-am zis ‘ati vazut ca nu am nascut?’ La intoarcere a fost mai bine decat la dus, pe Lisa parca o muscase musca tete, a dormit in aeroport, in avion, in masina in drum spre casa si a dormit si dupa-amiaza. Si aseara a dormit toata noaptea in patutul ei, desi a protestat ceva la inceput. La Bucuresti, din cauza ca s-a simtit rau, am lasat-o mai mult sa doarma cu noi in pat.

Si cum tocmai ziceam ca adio patriotism, cand a aterizat avionul la Londra, si am vazut campurile verzi englezesti, asa m-am bucurat, chiar daca ploua. Chiar si ploaia mi se parea simpatica. Si ce bine e acasa in casuta noastra draga.

Si acum pozeleee… Imi pare rau ca nu am facut mai multe, ca am uitat de aparat in unele locuri in care am fost. Dar am savurat fiecare moment si deja mi-e dor de toata lumea.

Cat despre Lisa, mergem in continuare la centrul de copii, ii place foarte mult. M-am imprietenit cu o mamica, fetita ei e cu o luna mai mare decat Lisa, dar ele doua nu prea se baga in seama, cred ca sunt prea mici sa socializeze. Imi pare un pic rau ca din cauza burticii sunt mai… statica cu ea. Adica inainte faceam tunel de paturi si scaune si ne alergam, sau topaiam in pat, ne jucam cu mingea… acum mai mult ii citesc, i-am luat o tabla cu bucati de creta colorate, ne jucam cu cuburile si chestii de genul asta, saraca. Seara, cand vine de la lucru, Dani o alearga pe aici, e foarte fericita. Acum zice ‘cat’ si cand vede poze cu pisici, sau la televizor, si azi a aratat cu degetul desenele animate si a zis Peppa Pig (pentru cine nu stie, e un personaj din desene animate).

S-au intamplat destul de multe. In primul si primul rand, Cristinoi are un bebe. De fapt o bebita frumoasa frumoasa pe care o cheama Bianca Isabella. Taadaaa! Nu-i asa ca e cel mai frumos nume? Mi-au dat lacrimile cand am vazut pozele cu ea in brate, cat mi-as dori sa fiu si eu acolo. A fost o aventura si nasterea ei, bine ca acum sunt amandoua bine sanatoase. Cristinoi, sper ca nu ma omori ca am pus poza asta:

Apoi… de duminica trecuta Lisa a inceput sa se simta rau, au inceput sa ii iasa saracutei 4 maselute deodata. Cu ceilalti dinti nu a avut probleme, dar acum a fost tragic. Nu mai avea chef sa se joace cu nimic, nici desenele animate nu mai functionau, nu vroia decat sa stea in brate, cu capul pe umar. De-abia mai manca, se trezea noaptea din ora in ora, nici dupa-amiaza nu mai dormea. Si i se umflasera atat de tare gingiile ca se mai vedeau doar jumatate din dintisorii din fata. A avut temperatura, a vomitat si a facut doua bubite la gurita, ca herpes. Intr-un final nu am mai rezistat, si cu riscul sa fim numiti parinti paranoici am dus-o la doctor. Si bine am facut, pentru ca i-a dat un antibiotic lichid, mai are doua zile de luat din el si dupa primele doua doze deja s-a simtit muuult mai bine. Acum e iar jucausa si vesela si papa tot. Dar nu mai vrea biberonul cu lapte. De cand au inceput sa o doara dintii nu mai vroia sa accepte tetina in gura si nici acum nu s-a razgandit. Ii dau cu canita, dar bea mult mai putin decat cu biberonul. Asta e, e fetita mare acum, ce biberoane Dar suntem fericiti ca si-a revenit, are si coltisori de maselute acum, de-abia iesiti. Sper totusi ca urmatoarele sa ii iasa pe rand.

Eu a trebuit sa fac din nou testul de glicemie, tot am nivelul de zahar crescut in sange. Pe 5 februarie voi avea rezultatele. Sper sa fie ca data trecuta, o alarma falsa. Chiar nu mananc multe dulciuri, dar cred ca se aduna: zaharul din ceai cu dulceata de pe paine si tot asa. Incerc sa mananc fructe cand ma mai apuca pofta de ceva bun, oricum pentru bebe tin cont sa mananc fructe si legume zilnic. Am fost si la midwifa, mi-a spus ca nu vede nici un pericol sa calatoresc cu avionul in februarie. Mi-a zis ca ar fi bine sa port ciorapi medicinali, pentru circulatia sangelui. Cand m-a urcat pe masa-pat sa imi pipaie burtica Lisa a intrat in panica si a inceput sa planga. Nu a mai facut asta pana acum, cred ca si-a imaginat ca imi face ceva rau. Midwifa e ff de treaba si o place maxim pe Lisa, asa ca luat-o si a pus-o pe pat langa mine, la perete. Si ea si-a pus capul pe umarul meu si m-a luat de gat cu manuta. Mi s-a inmuiat inima. Si midwifei . E asa dragastoasa cateodata, vine sa ne pupe si cand o luam in brate ne ia de gat. Revenind, inima bebelui bate ff bine. Misca destul de mult, dar ma deranjeaza cand loveste in zona operatiei, unde a fost facuta cezariana.

In rest, ma distrez cu Lisa, a inceput sa spuna tot mai multe cuvinte, intelege tot ce ii spunem. Chiar azi am fost cu ea la un centru de copii, sa socializeze. Azi a fost soft-play area, adica sunt tot felul de tobogane, cuburi, obstacole, tunele, toate din material moale, saltelute, mingii. Si m-a distrat cat de precauta e ea, nu se arunca cu capul inainte ca alti copii, se uita intai la ceilalti, analizeaza ‘oare  eu pot’ si abia dupa ce s-a lamurit si e sigura pe ea se cocoata peste tot. Si cand aude un alt copil plangand incepe si ea sa planga, eventual mai tare ca el. Cred ca o sa se obisnuiasca cu plansetele cand va veni cealalta bebita

Aici sunt poze cu ea uitandu-se la desene animate cu Oscar in brate, e unul dintre putinele animalute de plus pe care le baga in seama.

Dar oricum, sa privim partea plina a paharului. M-am jucat cu Lisa in zapada

Si am facut si un omulet slabanog (doar nu era sa il fac cu burtica) si hlizit cu gura pana la urechi pe trambulina degerata.

A vorbit un pic cu el

Si a incercat sa ii fure nasul, asta dupa ce ii sparsese deja capul o data.

In secunda urmatoare am ras cu lacrimi, pentru ca s-a intins prea tare dupa morcov si a cazut peste el. Cand am ridicat-o de acolo, a vazut ca rad si a inceput si ea sa rada (are un ras asa fals, he he, cand ne vede pe noi ca radem, dar nu stie de ce) si avea gura plina de zapada ) . Aici deja o scuturasem cat de cat:

Ii place sa tropaie prin zapada si se distreaza cand arunc cu bulgari in aer. Asa ca nu e asa rau sa fie iarna, nu? Desi recunosc ca nu m-ar deranja daca de maine ar fi 30 de grade in continuu pana iarna viitoare.

Va doresc din inima un an minunat, plin de emotii si bucurii! Si sa se indeplineasca toate urarile primite via e-mail, sms, facebook, bloguri Chiar, a mai primit cineva vreo felicitare scrisa?

La noi inca se mai simte sarbatoarea, cu vizite si papa bun. Am facut si eu sarmale si cozonaci, ta-daaa. M-am domesticit de tot Dar e dragut sa ai mancare buna si daca altcineva nu o face… Si a mirosit a Craciun in casa.

Aici e Lisa, in dimineata de Craciun, asteptand sa desfacem cadourile. Stia ea ca se intampla ceva

Seara am petrecut-o la Miha si Iosif, plus inca o alta familie de romani. Ca sa putem manca sarmale linistiti fara se ne intrebe englezii ‘ce e aia’ . Aici e Lisa, suparici, ii iese un dintisor si nu a fost prea bine dispusa, puiutul mic

Fetele erau mai vesele. Uite ce dragute sunt

Incet-incet si-a mai revenit Lisa, aici incearca sa o faca pe Natalia sa rada, ea se uita foarte serioasa la desene animate

Eu cu Lisa, testand unul dintre cadourile aduse de Mos Craciun

Si unul dintre cadourile primite de mine de la o prietena englezoaica  - statuia, adica

Si Lisa, desfacand cadourile

Din fericire, au fost numai vesti bune. E o fetita zambareata care statea relaxata ca in hamac cu o mana sub cap, a si cascat de plictiseala Foarte tare. Nu ne-au dat dvd, nu e ca in Romania, ar fi trebuit sa mergem la o clinica particulara pentru asta, si sa platim 280 de lire. Dar ne-au dat o poza in care chiar zambeste. Dupa ce a verificat inimioara, creierul, burtica, rinichii, oasele, toate cele, nu reusea sa ii vada coloana vertebrala. M-au trimis sa ma plimb 10 minute, eventual sa beau ceva rece, poate o trezeste ’socul’. Nu a prea avut nici o treaba, un picut de tot s-a miscat, dar cel putin am reusit sa terminam cu ecografia. Bebita e bine, toate masuratorile sunt in limite normale, are 340 de grame. Printre primele mele propozitii de cand mi-a pus gelul pe burtica a fost ’sa imi spuneti, va rog, unde este placenta’. Mi-a aratat-o. E bine mersi, la polul opus fata de unde a fost data trecuta, din fericire. Deci sunt sanse foarte foarte mari sa ma bucur si eu de o nastere normala. Da, chiar vreau o nastere normala. Dupa ce am stat atat in spital la Labour Ward, am vazut de toate si desi m-au trecut fiori cand le auzeam pe femeile alea cum tipa, cand le vedeam ca la 2 ore dupa ce au nascut erau bine mersi, unele deja spalate si machiate, m-au convins. Te refaci mult, mult mai repede si asta e esential pentru mine, trebuie sa ma gandesc la ambele fetite

De-abia astept, acum urmeaza sa le facem dormitorul. Or sa aiba cel mai dragut si mai roz dormitor, deja m-am interesat si am vazut o gramada de chestii de decorat super dulci pentru fetite. Pe Lisa o sa o mutam intr-un patut de toddler, adica de bebe mai mare in care se poate urca si din care poate cobori singura.

Deci suntem foarte happy, e o zi mare

A tuns-o aceeasi senior stylist care ma tunde pe mine, a fost foarte rabdatoare. Eu, la mintea mea, imi luasem cu mine aparatul de fotografiat, sa ii fac o poza in timp ce sta probabil pe scaun, cu o revista in mana si zice ‘vreau asa’ ) . Bineinteles ca in realitate lucrurile au stat cu totul si cu totul altfel. Am tinut-o eu in poala si ii aratam orice ar fi putut sa o distraga, telefonul mobil, reviste, globuri de pom… Trebuia sa fiu atenta, pentru ca ducea manuta chiar acolo unde o tundea cu foarfeca. Deci chiar daca as fi avut a treia mana, tot nu as fi facut poza, ci as fi tinut-o si mai bine.

Dar nu a fost deloc rau, a fost destul de cumintica. Am rugat-o sa ii taie bretonul pentru ca numai ieri m-am luptat cu ea de vreo 10 ori sa ii scot clama de par din gura. Si deja crede ca e o joaca, eu zic ‘vaai, ce ai in gurita?’ si ea incepe sa rada si sa fuga de mine prin casa sa o prind. De azi, gata! Si ii sta foarte bine

A fost a treia oara vizita a noastra acolo si am fost happy ca de data asta am vazut mai multe.

Vremea englezeasca,  normal, dimineata a fost caldut si soare, dupa amiaza frigut, vant si nori. Bine ca nu a plouat. Mai intai ne-am plimbat prin China Town. Chiar ai fi putut jura ca esti in China. Erau foarte multe magazine, foarte multe restaurante, foarte multi chinezi. Si multe fast-food-uri cu rate pe bat in geam. Ma rog, la rotisor. Dar mie mi s-a parut chiar trist, in nici un caz nu mi-au facut pofta. Lisa a fost cumintica, doar ca nu mai are deloc chef si rabdare sa stea mult timp in carucior. Vrea sa alerge, sa se duca peste tot, eventual sa adune hartiutele de pe jos si sa le bage in gura… Era foarte incantata de porumbei, ii tot alerga pe acolo.

Ne-am plimbat pe Tamisa:

In Trafalgar Square, care e imensa, era un festival indian. Cu indieni din India, nu din Vestul Salbatic. Era un concert, dar era muzica de disco, foarte animata. Oameni imbracati in haine colorate care dansau. Extrem de multi oameni adunati acolo, desi era vreo 2 dupa-amiaza, era deja o mare de oameni. Si de jur imprejur erau corturi unde se vindeau tot felul de chestii, de la mancare pana la cartele telefonice cu minute ieftine cu India. Nu am stat mult ca era foarte greu de manevrat caruciorul printre atatia oameni, Lisa nu vedea nimic si protesta si in nici un caz nu as fi lasat-o sa zburde prin multime.

Ce am mai vazut? London’s Eye:

Din departare parea imobila, dar de aproape se vede cum se misca incetisor. Minunata pentru facut poze.

Big Ben si Palatul Parlamentului:

Si separat:

In parcul de la langa London’s Eye erau tot felul de ‘artisti’ imbracati care de care mai ciudat. Puteai sa te fotografiezi cu ei contra cost. Mie mi-a placut unul costumat in Darth Vader, pufaia, avea sabie laser, jurai ca e el. Doar ca atunci cand ne-am apropiat si-a scos casca, si era de fapt un nene pasnic cu inceput de chelie. Aici sunt niste oameni fara cap:

Total diferit spiritul Londrei fata de Rugby-ul nostru . Tot timpul se intampla ceva acolo, tot timpul e ceva de vazut si de facut. O capitala foarte vie.

Si aici e Lisa infofolita de iarna: