Isa

Daaa, au fost fetele pe la noi! Au venit vineri pe la pranz si au plecat duminica.

Aici e Lisa, fericita cu cadourile primite:

A fost foarte scurt, dar si foarte frumos. Ne-am simtit bine, si a fost minunat-minunat sa le vad din nou, sa vorbim si noi ca pe vremuri, sa mergem la shopping impreuna… Telefonul si skype-ul sunt inventii minunate, dar a fost atat dragut sa mancam impreuna, sa ne machiem impreuna. Si nici nu am mai pierdut vremea cu sarmale.

Cristinoi, insarcinata in luna a 7-a, e mamica eroina deja, ma bucur din tot sufletul ca Bianca a rezistat cu brio drumului. La venire, avionul a avut o intarziere, cand m-a sunat Dani sa imi spuna ca ajung cu o ora si jumatate mai tarziu, asta a fost primul meu gand: ‘Dumnezeule, au trebuit sa aterizeze pe undeva ca naste Cristinoi sau ca se simte rau.’ Am innebunit pana cand au sunat sa spuna ca sunt bine. Si cum arata graviduta dupa atatea ore de zbor, trezita cu noaptea in cap? Neschimbata, pe toculete, ca de obicei, cu parul coafat, ca de obicei, dupa ce am papat era din nou numai buna de plimbarica. E o inspiratie Cristinoi. Cine ar putea sa spuna ca in poza asta sunt doua gravidute?

Si Larisoi, nasica Lisei minunata, a venit inarmata cu toate cate trebuia.

Pentru ca de ziua Lisei am fost inconjurati doar de englezi, iar Iosif si Mihaela nu au mai facut pentru fetele mici nimic romanesc, in afara de botezul la biserica, am hotarat sa facem acum toate obiceiurile pentru bebe de 1 an. Adica rupt turta pentru fetita, taiat motul, ales de pe tava sa vedem ce o sa fie cand o sa fie mare. Cu turta a fost o alta aventura, am cautat prin magazine un substitut si am crezut ca am gasit, dar era de fapt un fel de budinca. In fine, Larisoi s-a descurcat cu ea, a taiat si un pic din parut. Cand a trebuit sa aleaga, i-a pus pur si simplu tava in fata, pusese pe ea tot felul: pix, carte, lingura, bobina de ata, telefon, bani, ruj, margele, un memory-stick… Lisa a fost atat de haioasa. Se uita la toate si nu s-a repezit deloc. Arata cu degetelul si vorbea cu obiectele, dar nu a atins nimic pana nu s-a gandit bine. Parea ca stie ca e o alegere foarte importanta.

Prima oara a ales pixul, deci o sa fie desteapta, a doua oara bobina de ata, deci o sa fie harnica. A treia oara iar s-a gandit putin. Noi o incurajam de pe margine: ‘ia banii, e ultima sansa!’ Dani ne contrazicea: ‘lasati-o in pace sa aleaga ce vrea ea!’ Si a luat banii! ) A fost foarte haios si Larisoi s-a descurcat de minune.

A doua zi am fost la cumparaturi. A fost o zi lunga, dar foarte fructuoasa. In noaptea aia Lisa a dormit intr-o singura pozitie, cum s-a culcat, asa s-a trezit Dar nu s-a plans, era foarte incantata in magazine, am pus-o in ham sa o controlam mai bine si ea tot fugea pe acolo de la un lucru la altul. La fel ca fetele Aici eram la pranz in oras:

Sambata seara a fost si Halloween. Aici e tevatura mare, sunt tot felul de petreceri, focuri de artificii. Copiii merg la trick or treat. Ne gandisem sa o ducem si noi pe Lisa, dar oricum e prea mica acum, nu stie ea prea bine ce se intampla si nici nu mananca bomboane si ciocolata inca. Asa ca am fost la John si Nora, oricum ne rugasera sa venim ca vroiau sa le vada pe fete. John ne ameninta ca ii ia pe Dani si Larisa, singurii care mai pot bea alcool si merg la o Halloween Party. Ha! Lisa, costumata in dovlecel, cu fetele, care erau vrajitoare. Vrajitoare bune, a precizat Natalia.

Ce sa zic, cat au fost fetele aici mi-am dat seama ce pierd ca nu le vad mai des. Si mi-e in continuare extrem de dor de ele. Si simplul fapt ca stam impreuna si povestim nimicuri e ca o terapie, ma simt atat de bine dupa aceea, atat de relaxata. Fericita Si le iubesc de nu mai pot si nici nu imi puteam dori prietene mai bune