Isa
Primul vaccin
9 Comments
Ieri am fost cu Lisa pentru primul ei vaccin. Mai intai, la 3, a fost programata pentru ‘controlul de 6 saptamani’. Ea de fapt implinise duminica 10 saptamani, dar cei de la clinica au zis ca au avut foarte multi bebelusi in perioada asta a anului si ca nu e nici o problema. Mare lucru nu i-a facut, a cantarit-o, are 4,81 kg. Ca a crescut si creste tot mai mult simt si eu pe pielea mea, mai exact pe spatele meu. Si cred ca il fac pe Arnold la pectorali. Bine, acum ca a mai imbatranit si el. A masurat-o, are 57 cm. A intors-o pe toate partile. I-a verificat reflexele, de imi venea sa ii dau doctorului doua perechi de palme. A prins-o de manute si apoi i-a dat drumul brusc, si ea saracuta s-a speriat si a intins manutele sa se apuce de ceva. Adica are reflexe. Bubitele depe fata tot ii apar si ii dispar, le-a vazut si doctorul, a zis ca ii vor trece de la sine, ca majoritatea bebelusilor fac asa ceva. Ei le numesc milk spots. Ii dau doar cu o crema hidratanta. Am observat ca ii apar mai ales cand se enerveaza, cand se supara.
Apoi la 15.40 a urmat vaccinul. Asistenta era foarte draguta, mi-a explicat pentru ce anume este. Citisem si eu despre ce este vorba, dar nu retinusem toate denumirile. M-a pus sa o sprijin in poala si sa ii tin manutele si piciorusele. Cand am vazut acele mi-am adus aminte de toate injectiile din spital, si cat de mult imi displaceau. Pana sa imi dau si eu seama, i-a si bagat siringa in piciorus. Lisa a facut ochii mari pentru o secunda si apoi a inceput sa planga. Imediat i-a facut si in celalalt picior. Pur si simplu tremura de plans. Numai eu plangeam mai mult decat ea. Mi se rupea inima de mila, stiam cat de mult o doare si cand o vedeam cum plange… Asistenta imi tot spunea ca bebelusii uita durerea repede, si intr-adevar, dupa vreo 10 minute s-a potolit si a adormit.
Mai urma controlul meu de cica 6 saptamani, dar abia la 17.15. Ne-am mai plimbat prin magazine, dar abia asteptam sa ajung acasa, stiam ca Lisei i se face foame. La 17.10 eram acolo, vorbeam cu Cristinoi la telefon. Pe la si 20 mi s-a parut ca aud ca mi se striga numele, sa merg in camera 3. M-am dus acolo, dar am dat buzna peste alt pacient. Din fericire, statea pe scaun si vorbeau, bine ca nu era dezbracat. Deci nu fusese numele meu. Si am tot asteptat, si asteptat, am intrebat la receptie ce se intampla, se pare ca doctorul intarziase, nemernicul. Aaa, sa nu mai zic ca daca intarzii mai mult de 5 minute ti se anuleaza automat programarea. Dar el avea voie sa intarzie cu orele. De-abia la 6 m-a chemat. Doctorul Kumar. Si a urmat o conversatie ca intre mutul si surdul.
‘Hello, what can I do for you?’ ‘Well, you tell me, I came for the 6 weeks check-up.’ ‘Oh, I see, and how are you feeling?’ ‘I’m fine, I’am feeling all right.’ ‘Is there something troubleing you?’ ‘Mmm, no, I’m fine, just some back pains now and then, but I think it’s normal considering I’m holding the baby for a couple of hours every day’ ‘You want me to prescribe you some painkillers?’ ‘Noo, I don’t need them, I’m fine, I just… (astia una-doua vor sa iti bage painkillers pe gat, si in spital ma intrebau de 3 ori pe zi daca vreau) ‘Mmm…’ zise el si a inceput sa se zgaiasca la monitor, si se tot uita, si se tot uita, si timpul trecea si Lisa incepuse sa se foiasca si sa scanceasca de foame la mine in brate. Eu, ca sa fac conversatie: ‘She had the check-up today aswell’ ‘Did she? So why haven’t you being seen by that doctor?’ ‘I don’t know, we had different appointments’ ‘Mmm..’ si iar a inceput sa piarda timpul la calculator. Incepusem sa il banuiesc ca se joaca Solitaire, cand imi zice ‘I don’t know why they sent you to see me’ ‘I don’t know, they told me it’s the procedure, the 6 weeks check-up? I’ve waited a couple of hours, I thought it was important’ am inceput eu sa ma plang. ‘Let me check with my senior’ si dus a fost pe usa. Cred ca si ala se misca la fel de incet, ca au mai trecut 10 minute. Lisa incepuse sa planga mai sonor. Imi venea sa ii bat pe toti. Ma gandeam cat timp imi va mai lua sa ajung acasa, vreo 10 minute pana in statia de autobuz, 15 minute drumul cu autobuzul, plus asteptatul in statie. Si eu ar fi trebuit sa fiu deja acasa, la naiba. In fine, se intoarce el si zice: ‘Da, am verificat, trebuie sa va iau tensiunea si sa vad cum s-a cicatrizat operatia’. Asta dupa ce eram de 20 de minute deja la el in cabinet. M-am enervat si am lasat balta politetea si tot si i-am zis sa se grabeasca, vreau sa ajung acasa sa hranesc copilul. In doua minute a terminat. Punctualitate englezeasca pe naiba. Aaa, si in sala de asteptare era o foaie unde spunea ca din octombrie 2007 pana in octombrie 2008 nu stiu cati nu s-au prezentat cand au fost programati, nu stiu cati au anuntat prea tarziu ca nu pot ajunge… in total vreo 200 de persoane au avut nesimtirea sa intarzie peste 5 minute sau sa nu vina deloc. Ce mai imi venea si mie sa scriu acolo ca am asteptat 45 de minute degeaba.
Cam asta a fost. Astea sunt cateva poze de cand a implinit 2 luni:
printesa mea bosumflata
bebe roz
ochi mari
Noutati si poze
4 Comments
Chiar ca nu am mai scris de multisor. Am primit reprosuri, ca se face Lisa mare si eu nu mai pun poze cu ea bebe. Asa ca…
Strumfulet:
La pupat cu mami:
Si la iubit cu tati:
E incredibil cum se schimba de la zi la zi, unele hainute deja i-au ramas mici. A inceput sa ne urmareasca prin camera cu privirea, sa ne recunoasca fetele. Zambeste, stie de joaca, rade smechereste. Are insa niste bubite incapatanate pe fata si pe gatut, cica sunt milk spots, asa le zic ei, si ca or sa ii treaca de la sine. Astept cu interes. Am tot incercat sa ii facem un program, dar se pare ca ne-a facut ea noua, seamana cu tata si cu mama, adica pana la 11-12 nu se culca orice s-ar intampla. Mai are zile exceptionale in care se indura pe la 10.30, dar se si trezeste tarziu.
Aici a fost Halloween, pardon, peste tot a fost 
) Aici e un mare eveniment, au venit copii la Trick or Treat. S-au costumat si fetele in dovlecei si au fost si ele. Ce dulci sunt:
Cei mari mergeau costumati la petreceri haioase. Costumati haios, desigur. Am facut o poza cu Doreen, locuieste aici in apropiere si trece des pe la noi. E foarte draguta, i-a tricotat Lisei pulovaras si botosei. Am fost foarte incantata si i-am spus ca as vrea sa ii fac si eu o vestuta sa poarte asa prin casa sa ii tina cald la spate, dar fara maneci. Adica nu am fost nesimtita sa ii spun ‘Dar o vestuta nu ai putea sa tricotezi?’ Asa ca ea… mi-a adus o carte primita de la soacra ei in care se explica cum se croseteaza. Am zis ca vreau sa ii fac o vestuta, ea s-a gandit la o solutie A mai trecut de cateva ori de atunci si ii tot spuneam ca nu am timp, apoi ca nu am material, asa ca mi-a adus si un ghem de lana. Foarte draguta, nu? De Halloween a venit sa o vedem costumata. Super reusit costumul, avea o matura cu luminite, cercei in forma de vrajitoare, manusi cu unghii lungi, isi innegrise si cativa dinti pentru efect. Super tare:
Vestile importante la urma Am gasit o casuta foarte draguta unde ne vom muta, insa de la 1 Decembrie, atunci se va elibera. Azi am vazut-o. Are doua dormitoare mari, gradinuta in spate, este asa cum ne doream. Am umblat in ultimele 2 saptamani si am vazut tot felul de case si de apartamente, dar cand am vazut-o pe asta, ne-am zis: ea e.
Si a doua – am stabilit botezul pe 14 decembrie, chiar ziua in care Lisa va implini 3 luni. Am fi vrut mai devreme, dar sa ne mutam intai. Fetele au promis ca vor veni dinainte sa fie nascuta , de-abia astept sa le vad.
