Isa
Lisa in imagini
7 Comments
Mami nu se mai satura de mine
Intre mami si tati mi-e cel mai bine
Cica nu e frumos sa scot limba, dar sunt mica si nu se pune, sac
Aaaa, ce somn imi e!
Parintii mei vor sa am o perspectiva larga asupra orizontului, asa ca mi-au facut cunostiinta si cu alte surse de lapte
Cuibarita langa tati intr-o pauza de lapte
Imi place asa infofolita, mi se face somnic
Sa va explic…
Ce program ne mai face piticuta
2 Comments
O astept pe health visitor, trebuie sa apara acum la 2. De acum inainte cu ea o sa discut probleme legate de bebe, midwifele si-au facut treaba. O sa mai vina totusi o midwifa sa verifice buricutul Lisei dupa ce cade. Ieri i-am tras teapa fara sa vreau. M-au sunat luni sau marti sa imi spuna ca va veni health visitor ‘next thursday’. In dictionarul meu ‘next’ inseamna urmatorul. Deci nu joia asta, urmatoarea. A mai zis ceva si de October, si joia viitoare e 2 octombrie. Asa ca ieri am fost si eu la coafor 
. Eu si Miha ne-am tuns amandoua, a fost fun. Foarte dragut, m-a tuns un senior stylist. 33 de lire, al naibii. Dar a meritat, m-a tuns exact cum vroiam. Se purta cu parul meu de parca era cel mai pretios lucru pe care il vazuse in viata lui. Liam, mi-a dat cartea lui de vizita sa il cer si data viitoare. M-a intrebat daca ma vopsesc singura si i-am povestit cum mi-a vopsit Cristinoi radacinile la spital. Am tras perdelele si ne-am facut de cap 
). Pai doar nu era sa stau asa, doar pentru ca eram internata, nu? Fetele din salon au fost dragute, nu au zis nimic, dar cand m-am intors dupa ce am condus-o pe Cristinoi, deschisesera toate geamurile Oricum midwifele nici nu au bagat de seama, cred. Nici macar a doua zi nu au zis: ‘wow, Isabela, ce bine arati!’ Nu au deloc simt de observatie.
O ora si un pic am lipsit ieri de acasa si mi s-a facut dor de piticuta mea. Asa mult m-am obisnuit cu ea, si mi-e asa draga, a inceput sa faca tot felul de mutrite caraghioase, sa zambeasca si sa se uite smechereste pe sub gene. A inceput sa manance mai bine, mai are momente cand este agitata sau adoarme prea repede si apoi trebuie sa o luam de la capat, dar suntem pe drumul cel bun. Imi ia cam 40-45 de minute o data la 3 ore ca sa pape bine, dar midwifele m-au asigurat ca in timp o sa manance mai bine, mai repede. De dormit cel mai bine doarme afara, in timp ce o plimbam cu caruciorul, cate 2-3 ore pe zi. Aaa, cel mai mult ii place sa doarma cu noi in pat, pur si simplu se lipeste acolo. Dar toata lumea ne-a zis sa nu o obisnuim asa. Plus ca noi nu prea dormeam, motaiam stresati sa nu ne intoarcem cumva si sa o deranjam. Doar de vreo doua ori am lasat-o, la inceput cand eram rupti de somn. Dar ii place tare mult sa se cuibareasca la caldurica, cred ca ii aduce aminte de cand era in burtica. Se gadila la picioruse, ca si mine, si tot ca mine, daca ii zici sanatate dupa ce a stranutat prima oara, nu mai poate stranuta a doua oara. Cateodata are pur si simplu chef de vorba, ii place sa o tii cu fata si sa vorbesti cu ea, se uita cu ochisorii ei mari si migdalati si face tot felul de mutrite. Nu ii place cand ii schimbam pampersul sau hainutele, nici baia nu ii face placere. Cred ca are tot legatura cu faptul ca e dezbracata. Am observat ca daca ii schimb scutecul dupa ce i-am dat de mancare e mult mai calma, dar nu e litera de lege. Are plamani seriosi, piticuta mea.
Miercuri cand a cantarit-o midwifa avea 2,640 kg, deci a pus 140 g in 5 zile. In 5 zile in care inca a mai invatat cum se mananca. Midwifa s-a declarat foarte multumita. Urmatoarea cantarire e miercurea viitoare. A zis sa nu o cantaresc mai mult de o data pe saptamana, sa nu fac o obsesie din asta. Nu fac, stiu cand mananca bine si cand nu. Eu una nu imi dau seama, ca o vad non-stop, dar Dani zice ca s-a mai implinit. Si mie parca mi se pare ca are manutele mai mari si falcutele la fel. Inca ii sunt toate hainutele mari, chiar si cele de newborn. I-am mai luat niste vestute pentru early baby, adica baby mai mic decat newborn baby.
Update: intre timp a venit si health visitor, a stat o gramada. Mi-a pus o multime de intrebari, dar am si aflat unele lucruri noi. Pentru faptul ca s-a nascut cu 2 saptamani mai tarziu, va merge la scoala, ma rog, pre-scoala, cand va avea aproape 5 ani. De exemplu anul asta toti copiii care au implinit 4 ani pana la 30 august merg la scoala acum, in 2008. Restul la anul. Mi se pare cam stupida legea asta, inflexibila. Pentru altii e mult mai rau, am citit un articol despre niste gemeni nascuti la o diferenta de 20 de minute. Numai ca diferenta asta a fost fix la miezul noptii, iar primul a fost declarat nascut pe 30 august, celalalt pe 1 septembrie. Iar parintii au facut tot felul de petitii si de cereri, doar ca cei doi sa poata merge impreuna la scoala. Cand am citit articolul, inca nu se decisese daca le va acorda sau nu aceasta ‘favoare’. Am mai aflat despre vaccinele pe care i le vor face. Saracuta, la 3 luni ii vor face 3 injectii o data. Se fac la 2, 3, 4 luni si apoi la 1 an. Eu va trebui sa ma programez pentru o consultatie medicala la 6 saptamani de la nastere. Health visitor mi-a atras atentia ca Lisa e programata automat dupa cele 6 saptamani, eu trebuie sa sun si sa ma programez. Cand o controla, i-a cazut si buricutul. Acum trebuie sa se mai vindece acolo.
Astazi a fost Dani sa o si inregistreze. Oficial, acum este Lisa Dochita. Ne vor trimite certificatul de nastere prin posta.
Maine promit sa scot si pozele pe care le-am facut in ultimele zile.
Fetita mea
10 Comments
Bebita noastra iubita si frumoasa s-a nascut la ora 19.28 pe 14 septembrie. Dani a fost mai norocos decat mine, a vazut-o primul. Au infasurat-o in scutece si au dus-o in sala in care astepta. Cu mine au mai avut treaba vreo 45 de minute, apoi m-au trezit din anestezia generala. Ce s-a intamplat dupa aceea imi aduc aminte ca prin ceata. Stiu ca intrebam de ea, ‘I want to see my baby’, ‘is she healthy?’ Mi-au adus-o si mi-au pus-o pe piept. Era toata infasurata in scutece, se vedea doar o fatisoara. Ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred ca in sfarsit o tin in brate. Si in momentul acela a deschis ochisorii si s-a uitat in sus la mine. Mi s-a umplut inima de dragoste, neconditionata. Si mi-am dat seama ca as mai fi facut o mie de cezariene, si o mie de ace si orice. Totul a meritat.
Primul contact cu bebe – ‘OMG, my mom is from Star Trek!’
In ziua urmatoare am stat in Labour Ward, conectata la aparate si la prietena mea morfina. M-au ajutat midwifele de acolo, foarte dragute. Seara m-au mutat in salonul post-natal. Si a urmat o noapte destul de grea, prima noapte singura cu bebe. Plangea si eu nu prea stiam ce sa ii fac. Ma dureau unele si altele. Ea nu stia inca sa manance si nici eu nu stiam cum sa ii arat. Amandoua eram incepatoare. M-am epuizat din prima zi, am facut febra musculara la maini si la umeri. Nici acum nu am invatat sa ma relaxez destul. O tin cu grija in brate, stau incordata. In rest, ca un bebe mic, se trezeste noaptea, plange, papa. Din fericire acum papa mult mai bine. Maine va veni midwifa sa o cantarim din nou. La nastere a avut 2,700 kg si 53 cm. Dupa 3 zile a pierdut 300 g din greutate. Acum sper ca maine cantarul sa arate o cifra mai buna. Tot maine ii vor lua si sange pentru analize, saracuta. Si azi si ieri m-a vizitat midwifa locala, mi-a aratat cum sa ii dau sa pape si mi-a dat tot felul de sfaturi bune. Bune si midwifele astea, pana la urma.
Si am gasit si nume pentru bebe, Lisa. Pana in ultimul moment castigator parea sa fie Maia, dar Lisa i se potriveste mult mai bine.
Comorile mele de fericire:
Asteptand cu nerabdare
Leave a Comment
M-am gandit ca daca o sa scriu tot intr-un singur post o sa fie unul cat o zi de post. Asa ca, iata, in ordine cronologica.
Acum 3 saptamani, cam de cand am incetat sa mai scriu, m-am internat in spital. Eram doar eu cu Miha acasa, Dani plecase cu o seara inainte in Romania, si am avut o sangerare puternica, de neoprit. Si eu eram speriata, si Miha la fel. Ea facea pe viteaza, ‘o sa fie bine, o sa vezi’, si asa incercam si eu sa imi spun. Am chemat ambulanta, din pacate nu au pus farurile si nici nu a facut nino-nino. La naiba, ar fi fost mai de efect. Am ajuns acolo, au venit doctorii, era si consultanta mea acolo, foarte draguta. Mi-au spus ca se pregatesc de operatie, daca intr-o jumatate de ora continui sa sangerez la fel, ma duc in sala de operatie. Ei o numesc theatre, s-a pastrat numele din trecut de cand operatiile erau demonstratii live, cu spectatori. Imi parea tare rau ca Dani nu era cu mine, numai la asta ma gandeam, ca este primul nostru bebe si el nu va fi alaturi de mine. Miha a fost foarte foarte draguta, nu o sa stiu niciodata cum o sa-i multumesc pentru tot ce a facut pentru mine. A venit si Nora cu ea si au stat cu mine pana tarziu in noapte, incercau sa ma incurajeze. Intr-un final lucrurile s-au mai linistit, doctorii mi-au explicat ca ei nu vor sa grabeasca lucrurile, bebe este inca prematur si mai are nevoie de timp, dar o sa intervina in momentul in care viata mea e in pericol. Din fericire, nu a fost cazul. M-am mai linistit si eu si ceilalti. Cel mai usurat cred ca a fost Dani .
Din cauza ca a fost totusi destul de serios, au zis ca ma vor tine in spital pana la nastere, ca pot avea o pierdere brusca de sange, 2 litri in 5 minute si ca daca sunt singura acasa pot lesina fara macar sa apuc sa sun la salvare. Asa a inceput lunga si deprimanta mea sedere in spital. Miha, saraca, venea de cate ori putea, imi aducea haine curate si mancare gatita, cu gust. Mancarea de spital tot mancare din spital este, chiar daca este un spital englezesc. E ok pentru cateva zile, dar nu pentru 3 saptamani. Ma uitam la tv, citeam, asteptam sa treaca timpul.
Dar statul degeaba nu a fost niciodata unul dintre lucrurile mele preferate. Dar, dar, intr-o zi de joi a venit Cristinoi. Cristinoi a mea a venit sa ma vada. A fost ca o raza de soare, ce dor imi era de ea, de fete, m-a facut sa ma simt din nou Isabela care glumeste, mi-a dat energie si optimism. Si cele 3 zile cat a stat au trecut cu totul si cu totul altfel, timpul avea alt sens. Am povestit de toate ca pe vremuri, am ras si ne-am distrat. Am facut o sedinta foto cu burtica. Daca mi-ar fi trimis pozele, Cristinoiule, sper ca citesti, as fi pus niste poze super funny pe care le-am facut. Sau un filmulet. Dar nu se poate, pentru ca nu le am inca , Cristinoiule.
Ea a plecat duminica dimineata, atunci cand s-a intors si Dani. A fost mult mai bine dupa aceea, venea el in fiecare zi la mine, imi era tare dor de el. Ne uitam la filme pe laptop, mergeam sa mancam la restaurantul de la parter, era altceva. Singura nu aveam voie sa merg asa departe.
Sambata, pe 13, iar s-a intamplat, dar nu a fost nici pe departe la fel de grav. Dar mi-au strans toate lucrurile si m-au trimis la Labour Ward. Acolo m-au tinut toata ziua nemancata, cu ace in mana, doar, doar imi vor face operatia. Dar cum lucrurile s-au stabilizat, m-au plimbat cu patul inapoi in salon, la locul meu. Am facut un dus si m-am imbracat cu o pijama noua si draguta. De care s-a ales praful. A doua zi dimineata, la 6.30, surpriza. De data asta era la fel de grav ca atunci cand eram acasa. Am stiut ca asta e. Iar repede la Labour Ward. Nu mi-au mai strans lucrurile, le-a luat Dani mai tarziu. Iar ace, iar nu am avut voie sa mananc. Doctorii erau ingrijorati si de faptul ca incepusem sa am contractii, mi-au spus ca cel mai bine fac operatia acum, cand nu ii grabeste nimic, decat sa se intample ceva mai grav. La 6 mi-au zis sa ma pregatesc, intr-o ora incepe. A venit anestezistul, mi-a explicat ce urmeaza sa se intample, au mai adaugat cateva ace la colectia din maini. Cel mai naspa a fost unul cu care urmau sa monitorizeze tensiunea, era subtire si lung-lung. Daca eram speriata? Nu, de-abia asteptam sa treaca si asta. Asteptasem atat, nu mai aveam rabdare. Ma rugam in gand doar ca bebita sa fie bine sanatoasa. Cand am ajuns in sala de operatii si au inceput sa imi puna tot felul de tuburi si de chestii si am vazut trusa aia gen ER cu foarfece si chestii ascutite, sa zicem ca nu m-am simtit tocmai in largul meu. Plus ca erau vreo 10 oameni care roiau pe acolo. Mi se pareau multi pentru o cezariana. Dani nu a avut voie in sala de operatii, chiar daca era numita theatre. Dar l-au lasat sa astepte intr-o camera langa.
